Oare perioadele de suferinţă pot fi răscumpărate cu clipe de fericire? Dacă da de ce si dacă nu, de ce?
Da, pentru ca, mereu, un singur strop de dulceata face otrava mai uşor de înghiţit si pentru ca o singura clipa de fericire da speranta ca vor veni si altele în urma ei. Si uite-asa se naşte aşteptarea, nerăbdarea unei noi clipe de fericire, de buna dispoziţie. Dar cat poate dura? O ora. O zi. O saptamana. O luna. O viata??? Poţi fi bine-dispus toata viata? Poţi privi mereu doar partea plină a paharului? Poţi trece cu uşurinţă peste? Chiar poţi? Chiar se poate? Este totul frumos? Este totul bine?...
Nu, pentru ca, mereu, o clipa de fericire se consuma atat de repede incat nu prinzi de veste. Uneori îţi lasă un gust amar, alteori nici măcar nu vrea sa se oprească pentru tine, pur si simplu trece mai departe, către altcineva, uneori chiar către cel de langa tine. Si atunci durerea devine si mai dureroasa, iar tristeţea devine si mai tristă. Doar pentru simplul fapt ca a trebuit sa se oprească la vecinul si nu la tine.
De cele mai multe ori nici nu bagam de seama cand a trecut o clipa de fericire, pe cand cele de tristete par sa dureze la nesfarsit. Poate ca este vorba si de propria noastra perceptie; consumam energie intr-un mod debordant cand suntem euforici, si in acelasi ritm debordant trece si timpul aparent. Atunci cand, insa intram in starea de latenta a depresiei, timpul se misca atat cat ne miscam si noi, adica aproape deloc. Cand nu ai timp sa te uiti la ceas, timpul zboara; cand insa doar ceasul este simgurul care mai scoate vreun zgomot in jurul tau, clipele ingheata.
Desi clipele de tristete se dau, aparent, uitarii, ele continua sa existe in sufletul uman. Chiar daca sunt nocive, sunt si necesare. De multe ori nu stim cand sa ne oprim, si ne opresc altii, sau ne opreste ceea ce se intampla in jurul nostru.
In concluzie, fericirea sau tristetea sunt doar sentimente, stari uneori. Chiar daca ni le dorim sau ne ferim de ele, tot se vor petrece, cu sau fara voia noastra. Si toate astea pentru ca, oricine am fi, nu putem fi completi fara sa trecem prin tot ceea ce ni se ofera; bun sau rau.
