Limbi de ceasuri lovesc
nemurirea
și trag după ele
mărgele de sticlă.
Ochii de jad,
goliți de pupile,
privesc golul de parcă
ar fi plin.
Pe câmpuri de aur
mâncat de
rugină,
fug în delir
fluturi de cupru,
iar noaptea
de smoală cu iz putrezit,
se luptă de veacuri
cu ziua golașă.
