O iei de la capăt și speri să nu dai peste unul sau altul care să îți dea peste nas. Așa e mereu, mai greu decât ai vrea tu să fie, și totuși suficient de greu ca să îți vină mintea la cap; sau ca să ți-o pierzi.
Aberațiile sunt legea în lumea de astăzi și logica e apă de ploaie în fața celor care nu acceptă adevărul. Toți se luptă, se bat pentru o bucată de cozonac care e pâine, și nu știi pe unde încapi și tu în toată povestea asta. E și greu de priceput. Te vaiți că nu poți să înaintezi când tu nici măcar nu ai tras frâna de mână: patetic. Greu de crezut că o să prinzi suta la oră. Dar o s-o prinzi, doar trăim în România. Oricine prinde suta poate să se considere înger.
E greu să trăiești în lumea în care nu e voie să gândești. E și mai greu să te gândești la asta. Asta e; toate au un început, și chiar și ăla are un sfârșit. Pisicii lui de sfârșit!
Văd că mi-ai împrumutat ... pisicii! :))
RăspundețiȘtergereCitându-l pe Buddha, "what you think you become", sper că vei rămâne gânditoarea delicată pe care o ştiu eu...