A iubi inseamna a accepta sau a accepta doar ceea ce ne convine? Vom iubi o persoana asa cum este ea si ne vom resemna in fata defectelor ei, sau vom cauta sa o schimbam intr-atat cat sa devina ceea ce ne dorim noi? Se va mai numi iubire dorinta de a perfectiona o persoana pe care ne-o dorim alaturi? Va mai insemna ca o iubim pe ea daca noi vom cauta sa o modelam dupa bunul plac? Sau va insemna ca doar "reparam" ceva la o persoana aproape perfecta? Ce vom iubi: creatia noastra sau creatia lui Dumnezeu?
Cand vom fi reusit chiar sa schimbam acea persoana, probabil ca ne vom da seama de faptul ca perfectiunea e plictisitoare si ca oamenii nu pot trai alaturi de zei. Iubirea presupune si descoperirea celuilalt, iar cand stii deja la ce sa te astepti, nu mai ai ce sa descoperi. Este adevarat ca personalitatea umana poate sa aduca si dezamagiri pe plan sentimental, mai ales atunci cand descoperi lucruri neasteptate, insa o dezamagire este o lectie mai importanta decat cea a perfectionarii.
Cum si cat vom iubi propria noastra creatie? Va fi drept sa schimbam o persoana doar pentru noi, cand am invata mai multe cautandu-ne perechea? Vom invata ce este iubirea cand o vom construi noi, sau cand ea ne va gasi pe noi? Putem fi noi cei care sa aprinda focul, sau se va aprinde singur?... Adevarul este ca e greu sa diferentiezi egoismul de iubire, mai ales atunci cand nici tu insuti nu esti sigur de propriile trairi.
Oricum, iubirea este cea mai mare dovadă de egoism, ne iubim în ceilalţi... Mi-a plăcut ce ai scris. Spor!
RăspundețiȘtergere